Seara , dupa ce toti au plecat la culcare , eu raman singur si ziua se termina cu adevarat.Ca si cum ar fi un pachet , a nu stiu cata cutie pe care am reusit sa o inchid : ea va fi asezata pe raft , etichetata si inventariata.Imi place sa cred ca fiecare zi are cel putin un singur lucru pentru care a meritat sa traiesc , ca m-a invatat cel putin o chestie noua , ca mi-a lasat macar o amintire de pastrat , o experienta din care sa fac o comoara , ceva ce m-a facut sa simt ca traiesc …
Exista ceva ce pot salva chiar si in zilele mai intunecate : ceva ce ma imbogateste , ceva ce ma ajuta sa nu fac intotdeauna aceleasi greseli.
Nu reusesc intotdeauna: poate sunt nervos , obosit , descurajat .Faptul ca nu gasesc o eticheta potrivita pentru ziua care abia a trecut imi provoaca o stare de neliniste si de tulburare. Daca aceasta situatie dureaza cateva zile , devine un cerc vicios din care e dificil sa ies.
Incet , incet , se iese. O pagina pe zi , un bit…O cutie in plus de pus in magazin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu